Sabrina și Nigel au ridicat privirea în același timp și l-au văzut pe Sebastian cu o expresie aspră.

„Seba…stian,” Nigel se temea de Sebastian.

Îi era teamă de el și-acum șase ani, când era un crai bogat. Frica asta îi era înrădăcinată-n oase.

Sebastian nu s-a uitat la Nigel.

Doar la Sabrina se uita.

Sabrina era calmă, fără nicio expresie.

Doar doi oameni la o cafea, nu?

Ce era așa greșit în asta?