Acum ne luptăm la pământ. Încă o țin strâns de încheieturi, dar este flexibilă și încearcă să mă trântească pe spate. Bucăți de noroi și pământ de pădure zboară în jurul nostru. Clipesc des ca să nu-mi intre în ochi, dar îl simt la gust pe limbă. Capul îi zvâcnește înainte și înapoi, iar picioarele mă lovesc în spate în timp ce stau peste stomacul ei.

„Nu știi despre ce vorbești. Nimeni nu refuză