„Dorothy, hai odată!” Samara o trage de pe scaun.

„Bine.” Dă din cap, luând cu entuziasm mâna Samarei. Se ridică repede, urcă scările și dispar din vedere.

„Silas. E în regulă. Te pot ajuta.” Așteptam momentul ăsta. Ca adevărul să se așeze, în sfârșit, în mintea lui, deși probabil e temporar. Știam și că urmările vor fi nasoale.

Pumnii lui lovesc cu forță masa de lemn, despărțind-o fix pe mijloc,