Klaus

Cooper dormea pe un scaun în colțul camerei. Gulerul hainei îi era ridicat în jurul bărbiei. Brațele îi erau strânse încrucișate pe piept, în timp ce picioarele îi erau sprijinite pe măsuța de cafea pe care o așezase în fața ușii ca pe o baricadă.

Ajunseserăm la casa lui Blair fără niciun martor, dar pe drum, fiecare pas părea să-l agite tot mai mult pe Cooper. Era frustrat de calmul meu și