Abraxas

Ochii mei urmăresc traiectoria rănii de pe fața lui Madison. Klaus făcuse o treabă bună cusând-o, făcând-o cât mai îngrijită posibil, dar, așa cum spunea el, va avea o cicatrice, o amintire permanentă a ceea ce s-a întâmplat.

Nu se mai putea vindeca, totul o putea răni.

Respirațiile ei sunt lente și constante. Vânătăi urâte, purpurii, îi împânzesc pielea palidă, iar sufletul ei dezvoltă fi