„Despre ce vorbești?” Dane se încruntă.

Nu mă uit la el, ci apăs un deget pe cap. Speram să înțeleagă că-l voiam în mintea mea, să-mi asculte procesul de gândire. Dacă aveam dreptate... nu voiam să am dreptate.

Raven îmi zâmbește. „Nu știu despre ce vorbești.”

„Ba știi.”

Dane se uită fix la mine acum, ca și cum mi-aș fi pierdut mințile. Dar se întâmplaseră lucruri mai ciudate. Și era de notorietat