Neah

„Dorothy te așteaptă.” murmur eu, în timp ce Abraxas se apropie de casă cu o pușcă pe umăr. Arăta incredibil de nervos, ca și cum tocmai auzise cele mai proaste vești din viața lui și abia se întorsese.

„Corect.” Își pleacă capul spre mine. „Ar fi bine să merg să o văd.” Un mic zâmbet i-a apărut, dar nu i-a schimbat aspectul nervos, ci l-a făcut să arate mai întunecat și mai înfricoșător. Ce