Damien

Am dat-o în bară.

O auzeam respirând greu dincolo de ușă. Era atât de furioasă pe mine. Ar fi fost amuzant dacă nu aș fi ghicit ce înseamnă gândurile ei.

Am fost un idiot.

Împing ușa puțin. Nu se clintește și, din umbra de sub ușă, aș spune că se sprijină de ușă pentru a se asigura că nu intru. Deși aș putea, dacă aș vrea. Nu ar trebui mult ca să-i fac corpul să alunece pe gresie.

„Raven.”