Dane

Când ne-am întors, Neah adormise. O observasem cum îi tremurau umerii în timp ce plângea în tăcere, ținându-mi spatele. Am ales să tac, neștiind ce să spun sau să fac ca să o fac să se simtă mai bine. Până și Aero era depășit de situație.

O ridic și o duc înăuntru. Nu se mișcă, nu scoate niciun sunet în timp ce îi observ fața roșie și pătată.

„Crezi că plânge din cauza lui?” întreabă Aero.