„Ăm, nu chiar.” spuse el, lăsând capul în jos și îmbujorându-se.

„Hmm. Ce vrei să spui cu ’nu chiar’?” întrebă Ava, strâmtându-și ochii.

„Ei bine, nu o mai suportam după ce ai dispărut tu. Dar era însărcinată cu copilul meu, sau cel puțin așa credeam atunci. Nu puteam să rup legăturile cu ea, îmi era teamă să nu i se întâmple și ei ce ți s-a întâmplat ție și să fiu eu vinovat. Așa că i-am spus să