PERSPECTIVA LUI ADAM

Șocul veștii se reverberă prin mine, amorțindu-mi simțurile, dar un lucru este clar; nu pot rămâne aici. Barul, cu zgomotul său și fețele indiferente, devine o cușcă sufocantă. Îmi împing scaunul și mă ridic, fără să arunc o privire spre George și Adrian. Nu are rost să încerc să le explic nimic. Nu le pasă și, chiar dacă le-ar păsa, cuvintele lor nu ar fi decât o piedică, ți