Irene stătea pe pat, cu fața afundată în telefon și cu trupul tremurându-i.

„Hei”, i-am spus, intrând în cameră și închizând ușa în urma mea. „Ți-am adus pizza.”

S-a uitat la mine încruntată, apoi și-a plecat din nou privirea spre telefon.

„Nu mi-e foame”, a murmurat ea.

„Da, dar ar trebui să mănânci ceva”, îi zic. „Știu că ai avut o zi lungă și nu te așteptai ca Erik să te bombardeze așa, dar tre