Se opri și se întoarse să se uite la mine, mâna lui încă înfășurată în jurul încheieturii mele. Nu suficient de tare încât să mă doară, dar suficient de tare încât să-mi dau seama că nu avea de gând să-mi dea drumul prea curând.

„De gardă,” murmură el. „Vii cu mine.”

„Credeam că sunt în echipa lui Levi,” spusei eu, tonul meu ieșind gâfâit și necunoscut. Uram efectul pe care îl avea asupra mea; să-