Când ne întoarcem la casă, îmi dau seama că mulți oameni au lucrat în ultima oră, cât am fost noi la biserică, pentru a transforma complet zona din spatele casei într-un spațiu extrem de frumos. Rămân cu gura căscată când Kent mă așază ușor pe picioare, încercând să asimilez totul. Sunt mese lungi, lungi, aliniate sub cerul liber, toate frumos aranjate pentru ceea ce promite a fi o cină uimitoare.