Gura mi se deschide larg când mă uit când la Kent, când la Jerome – procesând lipsa lor de șoc, și felul în care Jerome își lasă capul în jos, și vânătăia de pe obrazul lui –

Și dintr-odată piesele puzzle-ului se potrivesc.

„Stai,” spun, ridicându-mă brusc și trăgându-mă deodată de lângă tata. „Serios vorbiți!?” Trag o gură mare de aer, tremurând, ochii mei fixându-se mai întâi pe Jerome și apoi