Când deschid ușa casei mele de la malul mării, sunt puțin consternată – dar cumva, nu și surprinsă - să-l văd pe Ivan stând acolo.

„Serios ești?”, mârâi, pregătindu-mă să trântesc ușa.

Dar el ridică un braț, oprimându-mă. „Vreau doar să vorbim, Fay.”

Mă uit țintă la el, cu ură pe toată fața. „Unde era toată vorbirea, Ivan, în ultimele zile înainte să-mi distrugi viața?”

„N-am distrus nimic”, răsp