Jerome scoate un sunet oribil, pe jumătate plâns, pe jumătate gemet, și cade pe podea.

Daniel strigă și aud un țipăt – îmi dau seama pasiv că țipătul vine de la mine – înainte ca Kent să se aplece și să-l apuce pe Jerome de cămașă, ridicându-l din nou ca să-l poată lovi încă o dată, pumnul său fulgerând peste maxilarul lui –

Dar Daniel este deja pe el, apucându-l pe tatăl său de brațe și smulgând