Daniel clipește spre mine o secundă, cred că ușor îngrozit de sugestia mea de a-și ucide unchiul, înainte de a vedea ironia de pe fața mea și de a-și da seama că fac o glumă neagră. O glumă proastă, ce-i drept, dar una care sper să spargă tensiunea.

Din fericire, Daniel chiar râde, dând din cap și lăsându-l puțin în jos în timp ce trage de papionul de la gât. „E atât de nebunesc, Fay,” suspină el