Mă smulg din duș după un timp ridicol de lung, ieșind doar pentru că apa care îmi cădea pe umeri devenise din ce în ce mai rece, până am început să tremur. Mă șterg cu prosopul, clătinând puțin din cap, gândindu-mă că, deși am plâns tot ce aveam de plâns, lacrimile nu mi-au adus ușurarea pe care credeam că o vor aduce.

Pentru că, sincer, sunt încă distrusă din cauza asta.

Știu ce ar trebui să fac