Kent se uită puțin la mine în oglindă și nu spune un cuvânt, dând din cap și făcându-mă să înțeleg – încă o dată – că nu e treaba mea. Mă încovoiez puțin pe spate, dezamăgită, vrând să știu dar…

Ei bine, dacă nu vrea să-mi spună. Atunci nu am ce să fac. Și cu expresia asta pe fața lui, nu cred că vrea să fie împins de la spate.

„Ei bine,” continui eu, „ce ar trebui să… fac toată ziua? Când tu ești