La unsprezece, intru pe ușa garajelor, oftând. Îl văd imediat pe Jerome, așteptând lângă una dintre mașinile negre. Îmi zâmbește larg, dar eu îi răspund fără entuziasm. Nu e din cauza lui – pur și simplu... chiar nu vreau să merg la prânz la casa tatălui meu.

Jerome îmi aruncă o grimasă mică, înțelegătoare, în timp ce-mi deschide ușa din spate și mă urc.

„Ești bine?” mă întreabă peste umăr, în ti