Perspectiva Ellei

N-am pierdut timpul și am alergat în direcția țipetelor și a mârâielilor. Cu cât ne apropiam, cu atât mârâielile deveneau mai furioase.

Inima îmi bubuia nebunește în piept când am ieșit în luminiș și am văzut-o pe Jazzy stând în fața unei bestii negre mari, cu ochi roșii pătrunzători. Hazel stătea între ele și ea era cea care urla la lupul negru să se oprească; lacrimi îi șiroia