„Te iubesc”, rostesc cuvintele acelea inutile, fiindcă sunt sigură că se vede-n ochii mei.

„Știu, dar te iubesc al naibii de mai mult”, murmură el, sărutându-mă ușor pe frunte. Închid ochii, sorbindu-i atingerea, dar un alt zgomot îl face să mârâie iritat și să se desprindă de mine.

„O fac intenționat!”, mă bosumflu, și-l aud chicotind.

„Ne vedem în sufragerie. Stai liniștită, eu deschid ușa”, spu