„Oh... ca o transformare... deci, când o să ajungi în iad, unchiule, te transformi înainte să te duci?”

Râd încet.

Iad. Ai nimerit-o, puștiule.

„Xander!”, îl ceartă Zaia, oripilată. „Îmi pare atât de rău, Zade!”

„Nu minte. Da, puștiule, o să mă transform. Dar nu-ți face griji, când o să ajung în iad, te iau cu mine.” Schițez un zâmbet ironic, care îl face pe Xander să râdă larg.

Sebastian chicoteș