VALERIE.

Mâinile lui Zade îmi astupă urechile, iar țipătul acela ascuțit și asurzitor îmi dă senzația că-mi spintecă craniul. Mâinile lui mai atenuează intensitatea, dar durerea e cumplită, abia mai pot respira.

Dar el? Urechile lui!

Mă întorc să-i acopăr urechile, dar scutură din cap, cu ochii pironiți înainte. Nu pare afectat... sau poate îndură stoic.

Cum e posibil?

„Ești bine?!” întreb prin le