Dacă mai aveam vreo urmă de îndoială că ceva îl măcina, acum s-a spulberat. Aproape că-i simt durerea pe chip, o aud în muzică, în felul în care-și varsă sufletul în ea.

Aștept, în timp ce degetele-i aleargă nebunește pe clape, iar inima-i bubuie tot mai tare cu fiecare atingere. Muzica are un iz nostalgic, amintindu-mi de durere și de chin...

Cântecul se sfârșește brusc, iar el își pleacă fruntea