„Za…” Vocea mi se stinge când mă strânge puternic în brațe și își sprijină capul de umărul meu, trăgând adânc aer în piept. Mă las pe spate, lipită de el, și-mi așez mâna peste brațele lui, în timp ce cu cealaltă îi ating bicepsul tare ca piatra.

„Nu te-ai mai întors”, murmur eu, abia auzit.

„Mă voi întoarce mereu, știi asta. Aveam doar nevoie de… un moment.”

Încuviințez din cap și-mi sprijin capu