ZADE.

Ies din casă după ce fac un duș rapid, încercând din nou să-l contactez pe Damien. Mă sui pe bicicletă, întrebându-mă dacă nu cumva i s-a întâmplat ceva, când sună el. Răspund, dar nu spun nimic, în caz că nu e el, și aștept să aud vocea lui.

„Șefu’.” E bine și singur.

„Unde-ai fost?”

„Am fost atacat… Sunt ok, dar am pierdut o grămadă de sânge. Am reușit să fug și-am ajuns acasă, dar… nu ști