VALERIE.

„Las-o-n pace!” răcnește Atticus, apucându-mă de braț și trăgându-mă protector în spatele lui, florile pe care mi le oferise împrăștiindu-se pe podea.

Zade nu se clintește, dar îi observ maxilarul încordându-se și fulgerarea albastră din ochi în timp ce stă acolo, aparent calm și nepăsător, însă știu că sub masca asta rece abia se abține să nu riposteze.

„Dă-i drumul. Acum,” poruncește, v