Cipul! Încearcă să-l scoată.

Inima îmi bubuie în piept, dar rămân nemișcată, cu ochii pironiți asupra lui, în timp ce-și retrage încet mâna de pe gura mea.

Se oprește brusc, iar privirea lui mă fulgeră; ochiul lui bun mă străpunge.

„E singura soluție”, șoptește el, aruncând pumnalul pe pat și pipăindu-mi brațul cu degetele.

Ochii mă ustură cumplit, dar mă abțin să scot un sunet, aprobând din cap î