„Mulțumesc”, șoptesc, schițând un zâmbet vag înainte de a sări din pat și a-mi înfige picioarele în papuci. Port o cămașă de noapte imensă, dar nu-mi permit luxul de a mă schimba.

Agăț cheile și telefonul și mă furișez pe hol, traversând de-a lungul gresiei reci și impersonale până la ușa lui Zade. E straniu să abordez problema din unghiul ăsta, dar nu am de ales. Marea întrebare e dacă va da vreu