VALERIE.

Inima mi se face mică, un ghem, când aud ușa trântindu-se.

Ce-am făcut?

Ce tot făceam?

Doamne! Am încurcat-o rău de tot.

„Val…“ Zaia nu mai zâmbește, mă studiază cu o privire serioasă. „Ești bine? Am nimerit într-un moment nepotrivit? Dacă te simți aiurea, plec. N-ar fi trebuit să dau buzna așa.“

Zâmbetul ei cald revine, timid, în timp ce mă privește cu o urmă de regret, iar eu scutur din