VALERIE.

În timp ce conduc spre spital, mă simt pustie. E prima mea zi aici, dar de când Zade a dispărut din viața mea, n-am mai schimbat o vorbă și e absurd cum… totul pare atât de sumbru, de lipsit de culoare.

De câteva ori l-am surprins aruncându-mi priviri furișe, dar se întorcea brusc și pleca, fără să spună nimic.

Pe lângă tăcerea asta apăsătoare cu care am fost "binecuvântată", nu pot să nu