Am încuiat ușa? Nu-mi amintesc, dar sunt aproape sigură că da.

Urgh!

Somnul încă mă ține prizonieră, dar trebuie să verific ușa…

Duc mâna la frunte, gata să mă dau jos din pat, când deodată cineva țâșnește din umbrele camerei și mă trântește cu brutalitate înapoi în așternuturi.

Deschid gura să țip, dar îmi astupă gura cu o palmă aspră, năpustindu-se peste mine.

Instantaneu, instinctul de apărare