ZAIA.

„Gândește, Zaia… gândește…” murmur, pipăind din nou sub scândurile podelei.

Am nevoie de el, nu doar pentru a urmări Sable, ci și pentru a-l găsi pe tata. Cei pe care i-am trimis să-l caute n-au găsit nimic până acum, așa cum mă temeam.

Refuz să mă las doborâtă de asta. Scopul ăsta e tot ce mă ține puternică.

Sunt disperată după un fel de victorie, stând acolo și încercând să mă gândesc unde