ZAIA.

Mă învârt, nu e nimeni la vedere, dar îi pot mirosi. Miroase a… cenușă și metal? E o combinație ciudată și devine din ce în ce mai puternică.

Simțurile mele sunt ascuțite și scot un mârâit ucigaș, avertizându-i că nu mi-e frică de ei. Sunetul care iese din mine mă șochează chiar și pe mine, dar îmi dă încredere să-mi ridic capul și să mârâi încă o dată.

Unu… doi… trei mârâituri urmează și îm