Cumva, asta-i excitant.

„Adriana. Ce nume frumos. Atticus și Adriana. Să vă binecuvânteze Dumnezeu”, șoptește mama, zâmbind blând, cu lacrimi tăcute șiroindu-i pe față. Vocea ei mă trezește din transă.

„Doamnă…”

„Mamă, te rog, spune-mi mamă, dragă. Nu vreau formalități.”

„M-mamă…”

„Atticus, deschide sertarul de sus, e o cutie încuiată, iar cheia e lângă ea. Adu-mi-le amândouă”, îmi poruncește mama