Reintrând în salon, mă trântesc pe canapeaua cu fața spre ușile de sticlă ce dau în curtea din spate a clădirii haitei și-mi arunc picioarele pe masă, încrucișându-le nonșalant la gleznă, înainte să-mi iau laptopul și să mă-ntorc la treabă.

Mă încrunt. Ecranul meu obișnuit e de negăsit. În schimb, un ecran negru-abanos mă întâmpină cu litere liliachii, țipând: „SĂ NU MAI LAȘI NICIODATĂ LAPTOPUL DE