ADRIANA

„La naiba!” gemăt, izbită între copaci. Crengile se rup sub greutatea mea, tresar la fiecare impact, incapabilă să-mi recapăt echilibrul, rostogolindu-mă în hăul întunecat, până când aterizez zece metri mai jos, pământul scoțându-mi tot aerul din plămâni. „La naiba…”

„Impresionant”, comentează Zade, aterizând nonșalant la câțiva pași de mine. Damien și Valerie apar imediat, amândoi cu fețe